Se consideră ca circa o treime din recolta potentiala este distrusa (“dijmuita”) de organismele daunatoare, deci protectia plantelor, ca disciplina biologica aplicata, contribuie la cresterea productiilor culturilor agricole şi la îmbunatatirea calitatii recoltei. Din motivele prezentate mai sus combaterea dăunatorilor este imperios necesară pentru cultura plantelor, proceduri de protectie a plantelor (şi inclusiv a recoltei stocate) împotriva organismelor daunatoare fiind o componenta majora a tuturor ghidurilor de buna practica agricola.
Combaterea daunatorilor culturilor agricole se realizeaza prin mai multe metode: chimice (cu utilizarea de pesticide), biologice (prin utilizare de organisme antagoniste si de produse naturale), genetice (prin ameliorarea rezistentiei plantelor la organismele daunatoare), agrotehnice (prin lucrari ale solului, inclusiv prasitul buruienilor) si fizico-mecanice (dezinfectari termice ale semintelor, chirurgie vegetala, descuscutarea semintei etc.)
In cele ce urmeaza termenii folositi sunt definiti dupa cum urmeaza.

Sunt produsele folosite pentru combaterea agentilor de daunare. Se clasifică ca produse chimice (pesticide) şi produse biologice (biopreparate). Pesticidele sunt mijloace chimice de protectia plantelor, obtinute prin formularea si conditionarea unui (unor) ingredint(e) biologic active. Cu foarte putine exceptii (ca de ex. regulatorii de crestere vegetala, folositi pentru controlul cresterii plantelor, sau produsele care actioneaza prin activarea rezistentei manisfestate sistemic în plante, si care sunt un fel de “vaccinuri” pentru plante) ingredientele active biologic ale pesticidelor sunt ingrediente toxice.
Acestea toxicitate de fapt impune existenta unui cod al unei bune practici de (distributie si) utilizare a pesticidelor, cod care este elaborat inclusiv la nivel international (de catre FAO).