Purici

Aspect: în funcţie de specie au 1, 5 – 4, 5 mm lungime; corpul este foarte aplatizat lateral şi are o culoare maro până la roşu — maro; învelişul corpului constă într-o carapace de chitină; puricii nu au aripi şi posedă 3 perechi de picioare, ultima pereche compunându-se de fapt din două picioare puternice folosite la sărituri, cu care puricii execută salturi de până la 1 m înălţime. Această mişcare rapidă a picioarelor posterioare, care este una din cele mai impresionante şi mai puternice în întregul regn animal, poate fi obţinută de purici prin intermediul proteinei elastice numite „rezilină”, care, înainte de salt, se poate încorda ca un arc; pe suprafaţa corpului se află nişte zimţi (ctenidii) şi ţepi mici, înclinaţi către spate, ce le permit puricilor să se ancoreze bine în pielea animalului gazdă; pe cap au o pereche de ochi cu o structură simplă, ce funcţionează ca o lentilă; maxilele aparatului bucal sunt specializate pentru înţepat şi supt; larvele de purici sunt viermiforme, fără ochi şi fără picioare (apode); corpul larvelor ajunge până la 6 mm lungime şi este acoperit de ţepi mici.

Biologie: puricii sunt paraziţi. 94 % din speciile de purici sunt ectoparazite pe mamifere şi 6 % pe păsări. Puricii se înmulţesc pe tot parcursul anului. Femela purice depune pachete de ouă relativ mari, ce cuprind circa 10 oua fiecare. In decursul vieţii, o femelă poate depune până la 400 de ouă. Larvele, care ies după 2-10 zile din ouă, stau de obicei bine ascunse în culcuşul sau locul de odihnă al gazdei (de exemplu tir cuib). Larvele se hrănesc cu material organic sau cu substanţele eliminate de puricii adulţi. Evoluţia larvară durează aproximativ 2- 4 săptămâni, timp în care se desfăşoară 3 stadii larvare. În această etapă a evoluţiei, larva năpârleşte de două ori. La sfârşitul ultimului stadiu larvar începe transformarea în pupă. Metamorfoza din timpul stadiului de pupă se încheie după 1-2 săptămâni. Eclozarea din pupă se face cu ajutorul vibraţiilor din mediu (stimuli exteriori), şi în acest fel li se asigură totodată insectelor adulte şi găsirea unui animal gazdă (cel care a provocat vibraţiile). Aceasta este şi explicaţia faptului că uneori la cumpărarea unei locuinţe, ce a stat multă vreme neocupată, se ajunge relativ rapid la o înmulţire în masă a puricilor. Aceştia au stat acolo în aşteptare, fiind în stadiul de pupă. Puricii adulţi pot trăi 1, 5 ani. După comportamentul lor, puricii se Caine cu puriciîmpart în două categorii: cei care trăiesc în blana animalelor şi cei care atacă locurile de odihnă ale gazdelor (cuiburile păsărilor). Puricii de cuiburi stau în apropierea locului de repaus al gazdei şi o caută pe aceasta numai când vine vremea să se hrănească. In această categorie intră de exemplu puricii specifici omului (Pulex irritans), care se hrănesc cu sângele omului, în general când acesta doarme, şi care pe timp de zi se ascund în crăpături şi colţuri întunecate din apropierea patului. Spre deosebire de aceştia, puricii de blană rămân pe gazdă tot timpul şi se lasă chiar transportaţi de aceasta.

Răspândire: puricii sunt răspândiţi în toată lumea. In natură pot fi găsiţi în cuiburile şi vizuinile animalelor gazdă sau în blana acestora. Următoarele specii de purici au un rol important în locuinţele oamenilor: puricele de pisică (Ctenocephalides felis) este cea mai des întâlnită specie în casele omeneşti. El se aşează în apropierea locurilor de odihnă ale pisicilor şi poate infesta şi alte tipuri de gazdă, de exemplu câini sau oameni. Puricele de câine (Ctenocephalides canis) atacă în special canidele. Puricele specific oamenilor (Pulex irritans) este mai rar, dar nu este pe cale de dispariţie. Puricele de porumbei (Ctenocephalides columbae) trăieşte de cele mai multe ori pe acoperişuri, în cuiburi de porumbei, Câinii, care tocmai se întorc de la plimbare, sunt uneori infestaţi de purici de arici (Archaeopsylla erinacei). Câinele nu este însă o gazdă potrivită pentru această specie de purici, şi va fi Ia scurt timp lăsat în pace. Puricii de găină (Ceratophyllus gallinae) îşi fac apariţia în cuiburile şi coteţele de găini şi se pot extinde şi în apartament sau casă.

Dăunător: Tipic dăunător pentru igienă. Puricii se hrănesc cu sânge şi înţeapă de mai multe ori, în serie. Odată cu secreţiile salivare sunt eliberate substanţe anticoagulante, ce împiedică coagularea sângelui şi care pot provoca reacţii alergice. In locul înţepăturii se formează apoi un eritem, ce dă senzaţii de mâncărime, însoţit sau nu de urticarie. După 12 -24 de ore apare o pustulă, ce poate dura până la 2 săptămâni. Puricii sunt mai ales cunoscuţi ca fiind importanţi purtători de agenţi patogeni ai diferitelor boli. De exemplu, puricii de pisică şi cei de câine servesc drept gazde intermediare teniei Dipylidium caninum, care poate fi transmisă şi la om. Pe lângă aceasta, puricii pot fi transmiţători de viruşi şi bacterii (stafilococi). De exemplu puricii specifici omului, puricii de şobolan şi cei specifici altor dăunătoare (Xenopsylla cheopis) pot transmite bacteria Yersinia pestis, care este agentul patogen al ciumei bubonice.

 

1 Comentariu

  • Dan

    Buna ziua. Stiti cumva ce eficienta are impotriva puricilor?as fii interesat sa cumpar si eu,observ ca lumea e multumita de acest produs,dar vad ca nu a spus nimeni nimic,desprea reactia substantei impotriva puricilor.multumesc si astept un raspuns daca e cineva amabil. o zi buna !
    intrebarea mea este despre produsul SOLFAC EW 50

Comentarii: